Dupa ce am nascut-o pe Diana am ajuns la concluzia ca am
vrea ca inainte ca ea sa faca 2 ani sa mai avem un copil. Drept urmare, cam cu
o luna inainte ca Diana sa implineasca 1 an, am inceput sa lucram la bebe doi.
Pe 27 februarie am avut primul test pozitiv. Nici nu ne
venea sa credem. Noi incepusem incarcarile ceva mai devreme gandindu-ne ca la
Diana am avut de asteptat ceva pana la testul pozitiv, dar de data asta am avut
noroc din prima (8 februarie a fost data norocoasa). Pentru o mai mare
siguranta am repetat testul pe 2 martie, iar pe 16 martie am fost si la dna. Doctor
si l-am vazut pe bebe.
Am anuntat familia pe 17 martie, la petrecerea Dianei de 1
an.
Sarcina a decurs fara probleme si am ajuns usor, usor la
controalele finale. Pe 28 octombrie am fost la control la spital, dar bebe nu
avea nici un gand sa iasa, asa ca ne-am mai dus inca o data cu tot cu bagaje pe
1 noiembrie. Nici pe 1 noiembrie nu
a fost tentant pentru bebe.
Pe 5 noiembrie
ne-am prezentat cu catel, cu purcel la spital pregatiti pentru internare (mai
ales eu). La 10 mi-a facut internarea aceeasi dr. rezident cara m-a internat si
la Diana. Bebe tot nu parea convins ca vrea sa ne intalnim, dar de data asta nu
mai era dupa el. Pana pe la 13 am cam taiat frunze la caini rugandu-ma sa
inceapa travaliul de la sine. Mi se spusese ca aveam o usoara dilatare (2-3 cm),
dar nu aveam nici o contractie dureroasa. La 13:40 mi-au facut un Mialgin.
Intre timp ajunsesem la sala de nasteri. Initial am stat in salon cu cateva
tipe care erau deja in focurile travaliului si ma simteam usor stinghera ca eu nu aveam nici o durere.
La 14:45 mi-au fost rupte membranele si au inceput si contractiile dureroase. La
17:30 au venit si ajutoarele, perfuzia cu hormon, si chiar ca a inceput dansul.
Speram ca si de data asta sa scap fara sa fac epidurala, dar nu am rezistat
decat pana la 21:15. Dupa epidurala iarasi uitasem de ce eram la spital, era
asa de cald si bine… Ajunsesem sa fiu veterana salii de nasteri, cu toate ca
toti erau de parere ca „Multiparele astea…e mult pana incepe sa se dilate colul
ca dupa aia… sa te tii ca vine repede copilul”. Colul meu insa a fost foarte
incapatanat si nu a vrut sa cedeze decat la nastere, la 23:05, cand s-a ales cu
vreo 2 rupturi. Ce-i drept, si eu ma asteptam sa fie mai usor la a doua
nastere, dar nu a fost sa fie, lui bebe ii placea inauntru. Oricum si de data
asta eram singura in sala de travalui cand a venit momentul si nu stiam cum sa
ma fac auzita de dr. si moase care erau pe hol. Daca travaliul a fost mai lung
decat la Diana, partea cu expulzia a fost floare la ureche.
Si … il aveam pe bebe in brate, si era frumos, si
semana foarte tare cu Diana, si … eram fericita … din nou.
Noaptea mi-am
petrecut-o tot in sala de nasteri, sus pe sesctie nu am ajuns decat la 6
dimineata, cand am aflat ca o sa mi-l aduca si pe bebe in camera. Stiu ca suna
ciudat, dar m-am cam speriat. Pai ce sa fac eu cu bebe in camera? Unde sa il
spal? Nu ii luasem de acasa decat 2 costumase, cu ce sa-l invelesc? Am avut
oarecum noroc pentru ca nu mergeau caloriferele extraordinar la mine in salon
si in prima noapte mi l-au luat asistentele la ele. A doua zi mi s-a spus ca
bebe are un icter usor si ca ar trebui sa mai stam o zi ca sa il puna la
ultraviolete. Iarasi am avut un soc pentru ca mi-au adus lampa in capera ca sa
il pun eu la tratament. Dar problema cu caldura se mentinea si lui bebe ii era
frig si urla de fiecare data cand il dezbracam ca sa il pun la lampa. Asa ca si
a doua noapte l-au luat asistentele ca sa il tina mai mult la lampa sa putem
pleca urmatoarea zi acasa.
Iarasi pot spune
ca am avut o nastere normala, fara probleme.
Sa fim sanatosi
si sa ne bucuram unii pe altii cat mai mult timp!
